Când te-au luat băieții la masă aia dupa care îți curgeau balele, nu iti mai arde ție de revolutie si dat cu pietroaie in jandarmi. Normal. Esti însurat, ai copil, vrei și tu sa trăiești. Sa vina salariul de parlamentar, banii pe locurile vândute pe liste. Suna telefonul, ești rugat sa dai voturile AUR pentru una, pentru alta. Tot bani și influenta, dar la alb. Altă viața. Te caută lumea importanta, te baga în seama presa, analiștii. Ce mai vrei? Asta a fost visul. Visul romanesc al oricărui golan fără școală. Sa trăiască regește, fără sa muncească o zi, doar din combinații. Simion e idolul tuturor băieților de la bloc, care stau cu biletele de pariuri în mână și cu berea la pet. Bun.

Era și planul bun. Îți dă PSD-UL voturi să intri în turul doi. Iar în turul doi, în runda a treia, cazi lat la un pumn in falca al lui Marcel. KO la extremiști. Publicul aplauda in delir, entelectualitatea rasufla usurata ca „fasciștii” nu vin la putere, tu îți iei banii de pe pariuri. Patru ani ești asigurat. Cine știe? O criza ceva și ajungi premier. Nu era un plan chiar rău. Era chiar bun. Win win.

Deja de un an și ceva Simion a lucrat la normalizarea AUR. Nu, nu suntem extremiști, nici legionari, uite recunosc Holocaustul, uite ma înțeleg cu celelalte partide. Suntem frecventabili, noi nu suntem golani, Sosoaca e nebuna de serviciu.

Dar a apărut Georgescu, pentru ca rușii nu au mai avut răbdare. Au vrut acum și repede să exploateze momentul.

Georgescu a venit pe turnanta și l-a bătut pe Simion de l-a ascultat cu urechea. Majoritatea votanților AUR s-au dus cât ai clipi cu Georgescu. Simion devenise în ochii lor Sistemul. Ceea ce, trebuie spus, este perfect adevărat. L-au mirosit și s-au lămurit până si cei mai creduli dintre ei ca Simon este doar gargară până trece puntea. Nu e the real zombi. L-au abandonat. Culmea, tocmai in momentul de glorie in care AUR a devenit al doilea partid din România. CsfNcsf.

Așadar Simion a avut de ales. Ramane pe planul lui inițial și se duce ușor in picaj sau se lipește repede de valul lui Georgescu si isi recăpăta titlul de „luptătorul poporului”. A ales a doua varianta. S-a lipit de Georgescu, cum se lipește timbrul de scrisoare. S-a reradicalizat. Golanul din el nu a rezistat și nu a putut face alegerea raționala. S-a dus după fantasma Georgescu si s-a lăsat furat de aparenta victorie.

Între timp, Tarziu, care este un fascist adevărat si de zece ori mai periculos decât golanetele pus pe combinații, așteaptă. Strada si luptele cu bolovani nu sunt pentru domnul Tarziu. El vrea sa para intelectual, echilibrat, pios. Așteaptă momentul lui. Varianta decenta a auristilor. Față umană a fascismului.

Iar momentul lui va veni. Deoarece acum Simion nu mai are alegere si nici vreo înțelegere de facut. Este obligat sa candideze la președentie pentru ca s-a băgat singur in capcana perfectă. Acum nu mai are nicio înțelegere cu PSD, garantul lui, Ponta, are alte planuri împreună cu finanțatorul si mentorul Ghiță. Nu va primi nici voturile georgistilor, chiar dacă Georgescu il va desema succesor. Chiar dacă Simion va umbla cu moaștele lui Georgescu la gât. Nu exista funcția de locțiitor al lui Mesia, nici de înlocuitor. Cam nasol si Simion o stie. Dar alegerea nu mai este la el.

Partea cea mai urâtă este insa ca atunci când va perde alegerile, si le va pierde cu spume, prietenul lui drag, Tarziu il asteapta.

Iar reuniunea aia va fi noaptea cuțitelor lungi in AUR. Cu Simion in rolul lui Rohm. Ca sa vezi, mi-a ieșit și comparația istorica.